Stiati ca…
Insula Ovidiu este singurul obiectiv turistic de la noi din tara care se afla pe o insula naturala. Insula este un loc inedit care an de an ii atrage pe turistii ce vor sa scape din aglomeratia din Mamaia intr-un loc linistit, retras, chiar si pentru cateva ore. Insula Ovidu este o insula de origine calcaroasa; acesta este locul legendar in care poetul Publius Ovidius Naso (a trait intre anii 43 i.Hr – 17 d.Hr.) a fost exilat in anul 8 d.Hr. de catre imparatul Augustus. In timpul sederii pe insula Publius Ovidius a scris operele „Tristele si „Ponticele”.
DESPRE INSULA OVIDIU
Insula a fost creata cu mii de ani in urma de natura; in timp, oamenii si-au pus amprenta asupra acesteia si au creat un punct de atractie pentru turistii din toata tara dar si o serie de legende. Insula se afla la 500 m distanta de malul orasului Ovidiu si la 5000 m distanta de Statiunea Mamaia. Numele insulei este dat de poetul cu acelasi nume exilat aici, Publius Ovidius Naso. Suprafata insulei este de aproximativ 26000 mp; cca jumate din suprafata este amenajata in scop turistic. Conform cercetarilor facute pe insula, cele mai vechi asezari ale oamenilor in zona dateaza din timpul traco-getilor si a geto-dacilor; deasemenea, pe insula exista urme omenesti care dateaza din paleolitic. De-a lungul timpului, in zona au locuit si populatii daco-getice-scitice si colonii grecesti.
LEGENDELE INSULEI OVIDIU
La baza nasterii insulei sta o frumoasa legenda care leaga insula de Lacul Siutghiol si statuia lui Ovidu care astazi este in Constanta; se spune ca pe locul in care astazi se afla lacul si insula, in trecut era o intindere mare de pamant locuit de oameni rai si zgarciti. Pe aici, intr-una din zilele vechi se plimba Dumnezeu impreuna cu Sfantul Petru, cerand localnicilor un loc unde sa se odihneasca peste noapte; nimeni nu s-a indurat de ei, asa ca cei doi au urcat pe o colina unde se vedea o casa singuratica. Acolo au dat peste o batrana saraca a carui avere era o vaca stearpa; singurul care o mai vizita pe batrana era Ovidiu, care batea calea tocmai de la Roma sa o intrebe de sanatate din cand in cand. Batrana a acceptat sa ii gazduiasca pe cei doi o noapte, spunand inca din start ca nu are cu ce sa le stea inainte de mancare si de baut. Auzind asta, Dumnezeu ii zice batranei sa se duca si sa mulga vaca; sarmana femeie isi cere scuze si ii spune lui Dumnezeu ca vaca e stearpa si ca nu ar putea sa ii dea lapte, la care Dumnezeu insista si o trimite pe femeie sa incerce, spunand ca nu se stie si a minunile se intampla. Legenda spune ca vaca a dat atat de mult lapte incat batrana a reusit sa umple toate vasele din casa. La indemnul celor doi oaspeti, batrana pune o mana de faina in jar si deodata camera s-a umplut de miros de paine calda. Minunea era si mai mare mare pentru ca pe masura ce oaspetii si batrana rupeau cate o bucata de paine aceasta crestea la loc.
Odata cu inserarea, batrana si cei doi oaspeti au mers la culcare insa dis de dimineata cand femeia s-a trezit, oaspetii erau deja plecati. Iesind afara din casa aceasta a vazut ca la poalele colinei nu mai era pamant ci un lac cu apa dulce si alba ca laptele. Cand a vazut una ca asta, batrana l-a chemat pe Ovidu care innoptase si el intr-o odaie veche in casa acesteia; de uimire acesta s-a transformat in stana de piatra.
Legenda spune ca lacul cu apa dulce si alba ca lapte este Lacul Siutghiol iar colina pe care se afla casa batranei si ograda este Insula Ovidiu.